Autor: Dani Lela
Rugăciune:
- Mulțumește lui Dumnezeu pentru oportunitățile primite.
- Mijlocește pentru creșterea ta în credință în vremurile grele.
Text biblic: Geneza 20:1-18
Iată, ai să mori din pricina femeii, pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat. (Geneza 20:3)
Dumnezeu știe să-și onoreze prietenii, mai ales atunci când au nevoie să fie scoși „basma curată” dintr-o gafă copilărească.
Gafa marelui patriarh Avraam vine în urma unei părtășii cu Dumnezeu la cel mai înalt nivel al mijlocirii, și împlinirea marii promisiuni făcută cu privire la Isaac. Pentru că Avraam se comportă copilărește, raportat la nivelul de cunoaștere și experiență acumulată, nu putem să nu ne punem întrebări cu privire la situație.
De ce totuși o repetare a greșelii făcută în Egipt?
Pentru că oamenii rămân oameni, indiferent de nivelul cunoașterii sau al experienței. Este greșit să-i transformăm în superman-i.
Pentru că avem senzația că știm ce trebuie să facem, refuzând să-L consultăm pe Dumnezeu.
Pentru că nevegherea ne costă pe fiecare.
Pentru că apucăturile vechi stau la pândă, găsind momentul când să încolțească în inimă.
Abimelec se ține de obiceiurile vremii și pescuiește în curtea altuia, căutând lucruri noi. Sara ajunge în plasa ce a fost aruncată, intrând în protocolul stabilit întregului harem. Dumnezeu are milă de Sara, mai mult decât are soțul ei și intervine fără a-i permite să trăiască experiența din Egipt.
Ce har că avem pe Cineva care ne iubește mai mult decât o fac cei pe care îi avem aproape…!
Abimelec se trezește față-n față cu Dumnezeu, aflând că obiceiurile vremii încalcă legea Marelui Împărat.
Este acuzat ca fiind vinovat și află că va muri din cauza femeii pe care a pus ochii. Înaintea lui Dumnezeu află că lucrurile stau cu totul diferit. Obiceiurile vremii te pot duce în situații complicate, de aceea gândește serios înainte de a decide ceva.
Și sfinții pot aluneca în obiceiuri păcătoase, încercând să scape mai ușor.
Abimelec devine victima minciunii celor doi soți, iar adevărul scos la iveală doare. Avraam este chemat în fața lui Abimelec pentru a-și justifica isprava, însă răspunsurile pe care i le dă întrebărilor puse sunt puerile.
Cât de jenant este să stai în fața unui om pe care l-ai expus prin alunecare, și ce ridicol este să te justifici folosind probabilități: „Îmi spuneam…. nu este nici o frică de Dumnezeu…”
Vine o vreme când trebuie să renunțăm la fentele noastre copilărești, la târgurile stabilite în perioada tinereții, vine vremea când trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu pentru a-L onora prin credință și curaj.
Abimelec este buimac. Este fericit pentru că nenorocirea căzută peste țara lui este ridicată, însă atitudinea lui Dumnezeu față de Avraam într-o asemenea situație îl lasă fără cuvinte.
Dumnezeu știe să-și onoreze prietenii, mai ales atunci când au nevoie să fie scoși „basma curată” dintr-o gafă copilărească. Avraam este numit prooroc, chiar dacă se comportase ca un laș și este chemat la slujba rugăciunii când se califică cel mai puțin pentru asta.
Abimelec ne ajută să vedem în Avraam slăbiciunea umanității în fața situațiilor grele cu care ne confruntăm, dar și dragostea nemărginită a lui Dumnezeu față de copiii lui când aceștia greșesc. Dumnezeul nostru nu este polițistul pe care l-au pictat mulți, stând la pândă pentru a-i taxa imediat pe cei care au încălcat regulile, ci este un tată iubitor ce găsește soluții uimitoare.
Abimelec nu poate fi rece în fața generozității lui Dumnezeu față de patriarhul Avraam, și imitând bunătatea divină, aruncă în vistieria evreului smerit, aur și bucate.
Articol extras din volumul: Dani Lela, 365 de portrete biblice. Vechiul Testament, Editura Biblos, Cluj-Napoca.