Autor: Dani Lela
Rugăciune:
- Mulțumește lui Dumnezeu pentru vremurile de libertate pe care le trăiești.
- Mijlocește pentru cei ce trăiesc în regimuri totalitare precum cel comunist, sau sunt privați de libertate.
Texte biblice: Geneza 12-15
Avraam a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. (Geneza 15:6)
Dezvoltarea caracterului este partea esențială pe care o urmărește Dumnezeu la noi, chiar dacă nouă ne sticlesc mereu ochii după artificii.
Povestea lui Avraam este fascinantă. Nu cunoaștem foarte multe detalii despre el până ce Dumnezeu îi vorbește prima oară. Știm că vine dintr-un mediu idolatru, într-o perioadă în care răul avea un reprezentat proeminent la nivel mondial, Nimrod. Unii cred că Avraam l-ar fi confruntat în lupta împăraților din valea Sidim.
La 75 de ani Avraam devine cunoscut pentru că Dumnezeu îi pronunță numele, îi face o chemare, îi cere o renunțare și îi face promisiuni. Motivul pentru care Avraam uimește generațiile care vin după el prin credința de care dă dovadă, este că alege să creadă în Dumnezeu fără un predecesor. După el toți se vor raporta la Dumnezeu ca la Dumnezeul lui Avraam, însă Avraam, leagă o relație cu Dumnezeu bazându-se doar pe revelație.
Titlul de „Tată al tuturor credincioșilor” este o recunoaștere pe care i-o face Dumnezeu în urma unor examene pe care le cade și le trece pentru o lungă perioadă de timp. Lecțiile sunt dureroase, însă necesare pentru a-l cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu.
Toată plimbăreala la care este expus Avraam, toată amânarea pe care o alege Dumnezeu în dăruirea urmașului, are un motiv clar: dezvoltarea caracterului și a prieteniei cu Dumnezeu. Povestea celor doi, Dumnezeu și Avraam, va fi cunoscută în generațiile viitoare ca o adevărată prietenie. Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. Da, Avraam nu a fost cel mai sfânt om, însă am înțeles mai târziu că nu sfințenia noastră ne salvează de la moarte ci „credința în Isus Hristos”.
Avraam a crezut pe Dumnezeu, iar aceasta i-a fost considerată neprihănire. Și ce credință mare a demonstrat el?
Nu a fost cel mai răbdător în așteptarea promisiunilor. Gafele la care s-a expus împreună cu Sara se resimt și azi… Cu toate acestea, Dumnezeu nu l-a abandonat, din contră, l-a învățat umblarea cu El chiar și când așteptarea părea interminabilă.
Perioada celor 25 de ani de așteptare a devenit vitală pentru formarea caracterului lui și necesară pentru a fi un model pentru toții fiii lui peste veacuri.
Viața acestui mare om a inspirat cele mai ascuțite minți pentru a pătrunde în adevăratele secrete ale umblării cu Dumnezeu. Bazele teologiei lui Pavel sunt exemplificate în umblarea acestui bărbat cu Dumnezeu.
Avraam ne învață că valoarea noastră este strict legată de relația noastră cu Dumnezeu. Ieșim din anonimat și devenim importanți când Dumnezeu alege să ne pronunțe numele.
Umblarea cu Dumnezeu se învață. Oamenii lui Dumnezeu nu au devenit mari peste noapte. După multe greșeli, după multe eșecuri, după multă confuzie, au reușit să învețe umblarea cu Dumnezeu prin credință.
Dezvoltarea caracterului este partea esențială pe care o urmărește Dumnezeu la noi. Chiar dacă nouă ne sticlesc mereu ochii după artificii, Dumnezeu rămâne constant în revelarea adevărului pe care nu îl putem cunoaște decât împletind revelația cu experiența.
Vrem sau nu, alegerile noastre greșite ne vor afecta viitorul negativ, însă nu ne vor îndepărta de Dumnezeu, când pocăința și sinceritatea ne caracterizează viața.
Chiar și după o umblare serioasă cu Dumnezeu, putem să cădem lamentabil în obiceiurile timpurii, dacă nu veghem.
Nivelul de maturitate al credinței este cel în care putem demonstra că suntem mai legați de Dătător decât de dar.
Articol extras din volumul: Dani Lela, 365 de portrete biblice. Vechiul Testament, Editura Biblos, Cluj-Napoca.