Autor: Dani Lela
Rugăciune:
- Mulțumește lui Dumnezeu pentru familia ta.
- Mijlocește pentru relații sănătoase în cadrul familiei.
Text biblic: Geneza 24
Dumnezeul stăpânului meu, Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu. (Gen. 24:12)
Nu-ți fie teamă să te arunci înainte prin credință, împreună cu Cel ce a promis că va fi cu tine până la capătul drumului.
Eliezer este cel mai bătrân om din casa lui Avraam. Omul care călătorind alături de Avraam dezvoltă un caracter pe care nu ai cum să nu îl admiri. Devine omul de suflet al stăpânului, omul în mâna căruia îi este dată cheia seifului. Administratorul tuturor finanțelor patriarhului Avraam.
Pe lângă multele responsabilități primite în decursul anilor, iată-l, față-n față cu marea provocare: găsirea unei fete, pentru moștenitorul conducător.
Eliezer primește indicații exacte, însă obișnuit să meargă în spatele unui „Colos” tremură, simțind greutatea poverii. În urma unor întregi serii de întrebări, înhamă caravana și pleacă spre răsărit urmărit de ecoul cuvintelor rostite de Avraam: „Domnul Dumnezeului înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie.”
În mintea bătrânului Eliezer apar episoade întregi în care el însuși a fost martor, la experiențele uluitoare trăite de credinciosul Avraam. Este prea mult pentru a-l judeca prea aspru, dându-i o asemenea poruncă. Călătoria este lungă, iar timpul devine prielnic pentru bătrânul Eliezer, să dezvolte exercițiul rugăciunii cu Cel pe care îl venerează Avraam. Expus la sute de kilometri distanță, beneficiază de privilegiul unui dialog personal cu Dumnezeul nevăzut, pe care îl provoacă la acțiune.
„Oare mă aude? Oare va interveni?” Iar cerința bătrânului rob, devine o sursă de inspirație pentru mulți pețitori care stau și așteaptă o minune.
Eliezer se roagă din nou.
Iar răspunsul lui Dumnezeu vine precum răsăritul de soare ce aduce binecuvântarea și lumina. Fără să-și poată stăpâni vorbele, intră în dialog cu fata pentru a vedea deznodământul. Reacția ei, îl năucește. Totul pare a fi regizat. Alături de el, stă viitoarea stăpână, iar bătrânul Eliezer cade realizând că alături de ei este divinitatea, Îngerul, Partenerul de drum nevăzut care zâmbește, iar slujitorul I se închină.
Ajunge în casa fetei, în fața lui sunt rudele stăpânului, iar Eliezer ignorând orice protocol specific oriental, se detensionează vorbind despre minunea trăită. Este de neoprit. Vorbește convingător. Are o mulțime de informații ce pot fi argumentate, este entuziasmat, iar publicul—copleșit.
Cum ai putea sta în fața unui om care vorbește cu autoritate divină? Cum ai putea să te simți în fața unui oaspete, ce are la dreapta lui pe Îngerul Domnului? Ce răspuns ai putea să-i dai omului care vorbește din partea lui Dumnezeu? Pentru a doua oară în fața răspunsului primit, Eliezer se prăbușește, recunoscând meritul lui Dumnezeu. Entuziasmul este imens, pentru că mai mare decât cinstea și respectul oferit de patriarhul Avraam, acela de a lua o soție lui Isaac, beneficiază de harul călăuzirii divine, de care doar prietenii cerului au parte.
Eliezer urcă o ultimă treaptă, înțelegând în sfârșit că toată viața stăpânului său Avraam, a fost de fapt o călăuzire divină, pentru că alături de el, sta mereu un Înger despre care nu a știut prea mult.
Eliezer trăiește un nou început, iar singurul dor care acoperă orice altă nevoie, este să se întoarcă acasă, pentru că experiența trăită trebuie împărtășită. A plecat încărcat, însă se întoarce biruitor. Alături de el poartă cel mai prețios cadou, pe care este nerăbdător să-l dăruiască stăpânului.
Ce poveste! Ce trăiri! Ce bucurie!
Nu-ți fie teamă să te arunci înainte prin credință, cu Cel ce a promis că va fi cu tine până la capătul drumului.
Articol extras din volumul: Dani Lela, 365 de portrete biblice. Vechiul Testament, Editura Biblos, Cluj-Napoca.