Povestiri pentru copii
Dragi copii, în această secțiune puteți citi sau asculta povestiri creștine, trăite de oameni ai lui Dumnezeu ce s-au lăsat conduși de Duhul Sfânt.
Descoperă lucrurile mărețe pe care Dumnezeu le-a arătat acestor oameni devotați.
ȚINE CONT, DUMNEZEU SE DESCOPERĂ ȘI COPIILOR DE VÂRSTA TA!
Cum a fost compusă cântarea „Într-o zi, la adunare…” (Lenuța Haiduc, 1974)
Cu mulți ani în urmă, s-a întâmplat ceva… Un copil care avea doar 10 ani era neascultător de părinți. Nervii erau întinși, urletele nu se mai sfârșeau și familia suferea. După un timp, neliniștea l-a cuprins ca o menghină.
Au urmat stări pe care nu vi le pot descrie. Pentru că nu era nimeni să mijlocească pentru el în rugăciune, așa cum fac părinții pentru voi copii, s-a întâmplat ceva. Ceva înfiorător! Diavolul a pășit în viața lui ca un hoț care i-a furat tot ce avea mai bun. Copilul nu mai avea pace… Se agita, nu putea dormi noaptea, urla mereu și nimeni nu îl putea domoli… Ce era de făcut?
Părinții lui au auzit că undeva, într-o biserică de la țară, există niște oameni simpli, dar care postesc și se roagă, iar Dumnezeu face minuni la rugăciunile lor. Pe când au ajuns în biserica aceea, pe când toți cântau și ascultau predicile, copilul a fost cuprins din nou de neliniște. Menghina începea să îi strângă ființa tot mai tare, tot mai tare… A sărit de la locul lui, s-a vârât pe sub bănci, a ieșit în față și urla, urla, urla… Urla și făcea spume la gură!
Imediat, pastorul a oprit cântările și predicile. Știa despre ce este vorba. S-a uitat țintă în ochii copilului și a rostit cu autoritate: „În numele lui Isus, duh rău, ieși afară din copilul acesta!” Pe loc, duhul rău a ieșit, copilul a fost zguduit de convulsii puternice, apoi s-a liniștit și s-a făcut cuminte, cuminte, ca un mielușel!Nu le venea să creadă părinților lui că acel mielușel era chiar el! Au urmat lacrimi de bucurie și cântări pline de slavă pentru Dumnezeu, pentru Cel care eliberează copiii din dependențele diavolului! Atunci și acolo, o femeie a lui Dumnezeu a compus o cântare:
Într-o zi de adunare
Isus la noi s-a prezentat
Și după puterea-i mare
A venit și a lucrat.
O minune, ce minune
O să vadă acest popor
O minune, ce minune
Scoaterea demonilor.
După ce veni puterea
demonii s-au speriat
L-au trântit jos cu putere
au ieșit și au plecat.
Dragul meu! Caută să simți prezența Duhului Sfânt, înainte să compui o cântare! Și astfel, cântarea ta va încălzi sufletul și duhul, va străpunge inima și va atinge veșnicia!
Fănel Șuteu, Cluj-Napoca
** Notă. Fragmentul cu experiența compunerii cântării sorei Haiduc, se găsește în volumul: Petru Aron, Cetatea cu turnuri înalte. 80 de ani de lucrări ale Duhului Sfânt la Heria-Fărău (1942-2022), Editura Biblos, Cluj-Napoca, 2022. Volumul poate fi găsit pe site-ul: biblos.ro.
SABIA ȘI MĂCIUCA.
Viața lui Ionel Popa, apostolul de la Heria
Măciuca
Era anul ’47. Pe drumul de la moară trecea un băiat de 18 ani. Purta o măciucă metalică pe umăr. Îl priveai curios? Te privea insistent. Scrâșnea, apoi își agita amenințător arma. Era gata, gata să-ți spargă capul! Era un băiat dificil. Acesta era Ionel din Heria. Dar Dumnezeu avea să lucreze minunat prin acest copil!
Toiagul
Însă Ionel trebuia dezarmat. În lucrarea lui Dumnezeu nu poți merge cu măciuca! Iar dezarmarea este dureroasă! Dacă nu vrei să te pocăiești, să renunți la ciomag, Dumnezeu ia toiagul. Și te lovește. Așa scrie în psalmul 23: „Toiagul Tău… mă mângâie”. Dumnezeu l-a lovit aspru! L-a dezarmat. Dar dezarmarea a fost dureroasă.
Într-o zi, lucra la moară. Fluiera voios, când deodată, motorul s-a oprit. A coborât în beci, a desfăcut apărătoarea de pe motor… încet, încet… să vadă ce probleme are… Și deodată… 
Ceva a bubuit asurzitor, o flacără a ieșit din motor și un foc a început să-i ardă obrajii, nasul, ochii, fruntea… E-e-explodase! „Auu! Ajutooor! Moooor!” Tânărul se tăvălea pe jos de durere și urla! Fața îi era arsă! Va renunța el acum la ciomag? Nicidecum! A folosit ulei, iar fața i s-a vindecat. Dar Dumnezeu a luat din nou toiagul! Ionel trebuia să cedeze!
A urmat lovitura decisivă. Ionel bătea cu un ciocan o piatră de măcinat. În timp ce lovea cu forță, o schijă din ciocan, o așchie din fier… s-a rupt. Și a sărit. Unde? Exact în ochiul lui Ionel! „Vai, vai, vai! Nu mai pot! Ajutoooooooor!” Cine putea să-l salveze? Ochiul se infecta, durerile se accentuau… Ionel trebuia să se pocăiască!
Vedeți, dragi copii? Așa scrie în psalmul 7: „Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu… îndreaptă asupra lui… săgeţi arzătoare!”. Săgețile lui Dumnezeu s-au năpustit asupra lui Ionel! Focul exploziei i-a ars fața, apoi focul durerii i-a ars ochiul… Cine putea să îl salveze? Numai Dumnezeu!
Sabia Duhului
În Cecălaca trăia un proroc numit Zacheu. El a fost trimis de Dumnezeu la Heria. Când a ajuns, mama și surorile lui Ionel se rugau. Zacheu a intrat în rugăciune. Deodată, cerurile s-au deschis. Zacheu a avut o vedenie. Ce? Din cer se cobora o Mână albă… Mâna s-a atins de ochiul bolnav… Zacheu a înțeles: „Ionel va fi vindecat!” Aleluia! Dar vedea și o altă mână – neagră, hidoasă, uriașă, cât o farfurie zburătoare, care se apropia… se apropia și… urma să-l zdrobească pe Ionel: avea 16.000 de metri pătrați! „Rămâi sub Mâna albă!”, a spus o voce. Era vocea Domnului. Și, minune! Schija i-a căzut din ochi! Era complet vindecat! Vedea cu ochiul bolnav: o fărâmă de fier zăcea jos, la picioarele lui! „Dumnezeu m-a vindecat! Aleluiaaaa!”, a strigat el fericit. Ionel nu mai avea îndoieli. Dumnezeu era cu el!
Imediat a intrat în rugăciune, post și citirea Bibliei. A fost pecetluit cu Duhul Sfânt. A primit daruri spirituale. Prorocea, iar Dumnezeu împlinea. Se ruga pentru bolnavi, iar Domnul îi vindeca. Poruncea duhurilor străine să plece, iar Dumnezeu elibera. Mai mult, avea un dar de înțelepciune prin care Dumnezeu descurca mari încurcături. Ionel a devenit o unealtă a Domnului. Era un apostol nu cu toiag, ci cu sabie. Cu Sabia Duhului.
Imediat a intrat în rugăciune, post și citirea Bibliei. A fost pecetluit cu Duhul Sfânt. A primit daruri spirituale. Prorocea, iar Dumnezeu împlinea. Se ruga pentru bolnavi, iar Domnul îi vindeca. Poruncea duhurilor străine să plece, iar Dumnezeu elibera. Mai mult, avea un dar de înțelepciune prin care Dumnezeu descurca mari încurcături. Ionel a devenit o unealtă a Domnului. Era un apostol nu cu toiag, ci cu sabie. Cu Sabia Duhului.
Era o zi de rugăciune. Ionel era în spatele amvonului. Deodată, un proroc a vorbit: „Astăzi, în mijlocul vostru Voi elibera, zice Domnul…” Și toți s-au mirat. După un timp, înăuntru, au pășit doi părinți cu un copil. Copilul era atacat de demoni. Șerpi nevăzuți îl urmăreau… Și nimeni nu știa acest lucru. Până când l-au văzut târându-se pe sub bănci, înaintând ca un șarpe spre podium, agitându-se și căzând pe podele. Făcea spume, cădea pe spate, nu mai era conștient… Ionel a luat Sabia Duhului. S-a rugat și a cerut voie Domnului să acționeze. A primit confirmarea. A poruncit demonilor să plece. Demonii au ieșit, copilul s-a trezit liniștit, iar părinții lui au lăudat pe Dumnezeu pentru o așa minune! Biserica s-a umplut de Duhul Sfânt și a început o rugăciune de glorificare a lui Dumnezeu! Atunci, o soră a primit o cântare de la Duhul Sfânt:
O minune, ce minune
O să vadă acest popor
O minune, ce minune
Scoaterea demonilor.
După ce veni puterea
demonii s-au speriat
L-au trântit jos cu putere
au ieșit și au plecat.
Așa lucra Dumnezeu prin Ionel, apostolul din Heria! Dar a trebuit să renunțe la măciucă, la ciocan și să ia Sabia Duhului. Iată încă o dovadă că Sabia este mai puternică decât măciuca!
Tu încă te mai plimbi pe drumul tău cu măciuca pe umăr? Fii atent, Dumnezeu are și pentru tine o Sabie albă, frumoasă, luminoasă! O accepți? Dacă nu, Dumnezeu va lua toiagul. Fii atent!
(Mai multe veți putea citi, dragi copii, în cartea: Aron Petru, Cetatea cu turnuri înalte, Editura Biblos, Cluj-Napoca, 2022, pe care o veți găsi la adresa: https://biblos.ro/).