Autor: Dani Lela
Rugăciune:
- Mulțumește lui Dumnezeu pentru dragostea și răbdarea cu care te formează.
- Mijlocește pentru a nu-ți pierde credința sau răbdarea în procesul șlefuirii caracterului.
Texte biblice: Geneza 37:16-20; 49:27
Nu te teme, căci mai ai un fiu. (Geneza 35:7)
Nu trebuie să fim amintirea unei dureri, pentru oamenii care ne văd, ci experiența unei izbăviri pline de bucurie, experiență care să le însenineze fața.
Rahela se bucură de răspunsul lui Dumnezeu, iar viitorul copil aduce cu el schimbări imprevizibile. Odată cu prețul vieții noului născut, istoria frumoasei Rahela se încheie cu ultimele cuvinte rostite: Ben-Oni („Fiul durerii mele”), înțelegând greutatea suferinței.
Iacov, în neputința lui, intervine pentru a schimba numele copilului, conferindu-i o semnificație corectă. Nu putea suporta la nesfârșit amintirea durerii celei pe care o iubea, așa că onorând viața ei, atribuie copilului un nume cu semnificațe onorabilă.
Beniamin, un fiu lipsit de mamă de la naștere, devine mezinul familiei, fiind destul de tăcut… Devine apreciat după dispariția lui Iosif, iar inima tatălui se lipește de el. Este copleșit cu o dragoste bolnăvicioasă. Dragostea tatălui îl privează de libertate, iar deciziile de a se mișca dintr-un loc în altul, nu-i aparțin. Este izolat la domiciliu de teama să nu fie pierdut.
Beniamin, se naște în suferință, timid, iar când posibilitatea de a decide îl califică, drepturile îi sunt luate. Devine un fel de umbră a lui Iacov, un fel de sosie a lui Iosif, care încearcă să vindece durerea la care este obligat să asiste.
Suferă alături de Iacov trauma înșelării și pentru mulți ani încearcă să găsească explicații și sens celor întâmplate. Martor la unele discuții dintre Iacov și frații lui, realizează că trebuie să plece pentru a fi văzut de marele stăpân al Egiptului. Cu greu se desprinde, pentru că tatăl se uită la el, precum la ultimul copil pe care îl are, în ciuda celorlalți.
Ajungând în Egipt, iată-l față-n față cu experiențe pe care nu este pregătit să le trăiască. Nu îl vedem luând atitudine la nimic din ce i se întâmplă, pare doar unul cu a cărui viață negociază alții. Trecând prin șocul condamnării la sclavie, ajunge în fața unei revelații. Cel pe care aproape l-a uitat și despre care nu știe mai nimic, este în fața lui în carne și oase, iar Beniamin este copleșit.
În viziunile lui Iacov, Beniamin devine un luptător. Se va remarca în istorie ca un trib de forță, cu experiențe la ambele extreme. Ajunge să fie obiectul disprețului și al condamnării întregului trib, dar și familia din care Dumnezeu își alege izbăvitori. Pavel este unul din beniamiții care onorează numele acestui devorator. Purtat de același spirit războinic prevăzut în Iacov, Pavel trăiește experiența primului Israel frânt la Peniel, însă acum la Damasc. Zdrobit în același fel, beniamitul este adus la experiența tatălui, pentru a deveni binecuvântarea întregii familii.
Dumnezeu are mijloacele lui pentru a ne aduce la El, chiar dacă spiritul nostru este unul răzbunător. Nimeni nu se poate opune lui Dumnezeu când își arată Slava. Oricât de mari opozanți vom fi, înaintea lui Dumnezeu vom ceda. Beniamiții au experimentat frângerea de multe ori în decursul anilor, devenind o pildă pentru noi.
Nu trebuie să fim amintirea unei dureri, pentru oamenii care ne văd, ci experiența unei izbăviri pline de bucurie, experiență care să le însenineze fața.
Articol extras din volumul: Dani Lela, 365 de portrete biblice. Vechiul Testament, Editura Biblos, Cluj-Napoca.