Autor: Simida Istrate
Nu de puține ori m-am întrebat cum m-aș raporta la nevoile copiilor și ale familiei dacă aș fi o mămică a generației de azi?
Am ajuns atât de complicați. Tehnologia ne-a modificat „normalul” vieții, ne-a furat timpul atât de prețios.
Cu 30 de ani în urmă, când copiii noștri erau adolescenți, comunicarea era cel mai important aspect al vieții de familie. Este perioada în care se pun bazele educației de acasă, este conturată identitatea unui micuț credincios… Dezvoltam disciplina de a ne ruga la masă și înainte de culcare.
Copilul trebuie să învețe să-I mulțumească Domnului Isus pentru purtarea Lui de grijă și să învețe dependența de Dumnezeu.
Un alt exercițiu pentru dezvoltarea capacităților intelectuale este memorarea versetelor biblice încă de mici. În această perioadă, mintea curată a micuțului este un adevărat burete care absoarbe ușor. Cuvântul Domnului sădit în mintea lui este cea mai valoroasă sămânță. Într-o zi va încolți, povestind minunile Domnului din viața noastră. Ei vor fi bucuroși să afle că tata și mama se roagă și Domnul Dumnezeu răspunde.
Învățăm copiii să cinstească Ziua Domnului, cum să se comporte în Casa Domnului.
Lucrăm la menținerea unei atmosfere calde, plăcute, fără tensiuni în prezența copiilor. Casa noastră să fie o oază a păcii, un loc al liniștii și al valorilor, un loc în care să se simtă protejați, în siguranță, dar, mai ales, să știe că sunt în atenția permanentă a lui Dumnezeu. Timpul în care cresc trece mult mai repede decât ne dăm seama. Îmi amintesc despre vremea când erau adolescenți…
Întrebam cu de-amănuntul să aflu ce e pe la școală, despre întâmplări cu colegii și profesorii, și asta pentru a vedea cum gândesc. Eram un fel de FBI în secret. Doream să direcționez gândirea lor în sensul sănătos și a le forma deprinderea de a-și exprima sentimentele.
Ionuț, în vremea aceea, era un căutător de prieteni. După orele de școală era într-o continuă călătorie pe jos, dintr-o zonă în alta, de la un prieten la altul, iar, seara târziu, nu mai aveam cu cine vorbi.
În asemenea situații, găsea pe pernă bilețele pe care le citea înainte de culcare: „Mintea trebuie să-ți fie un depozit de lucruri valoroase și nu un coș de gunoi. Ai grijă ce pui în mintea ta!” (Mama)
Pe oglinda din baie era lipit un alt bilet: „Nu uita să îți speli mâinile și dinții, curățenia este mama sănătății.”
Dacă găseam în dulap haine mai dezordonat așezate, le puneam frumos jos, iar pe ușa dulapului lipeam un bilețel: „Este o rușine pentru o domnișoară să arate dulapul așa. Fă-ți ordine, te rog!”
Asemenea scurte mesaje au fost de mare importanță atunci când n-au mai încăput sfaturile.
La vremea aceea, am considerat că nu e nevoie de televizor. De fapt, n-a fost nevoie toată viața. Am avut timp suficient pentru lecții, pentru treburi gospodărești, unde fiecare avea câte o responsabilitate zilnică. Acolo unde era posibil, copiii participau la programele bisericii pe unde eram invitați, apoi studiau muzica… erau într-adevăr ocupați.
Câte cornulețe și minciunele s-au făcut în vremea aceea? Fetele erau bucuroase să modeleze aluatul.
Nu știu, mă gândesc… orice perioadă viața a avut segmente cu multe provocări, însă Domnul vede strădania, disperarea. Să nu îți fure nimeni și nimic averea cea mai de preț, copiii, când te vei odihni pe perna ta cu gândul: „Ce mai puteam să fac viei mele și nu i-am făcut?” Când, zilnic, rugăciunea ta a fost arma cu care ai stat împotriva dușmanului… Domnul promite să îți apere perimetrul familiei!
Simplifică-ți viața cât de mult poți. De foarte multe lucruri nu avem nevoie. Fă o listă cu adevăratele priorități în ordinea importanței lor și fii disciplinată. Fă toate lucrurile cu toată bucuria și dragostea ca pentru cele mai importante persoane. Micuțul tău poate va fi un viitor slujitor al Domnului. Fetița ta, o iubitoare de Dumnezeu și de oameni.
Cu gândul acesta să lucrezi în fiecare zi!
Lipește-ți pe frigider verste încurajatoare și, de câte ori deschizi frigiderul, fii cu ochii pe acel verset și rostește: „Amin Doamne! Fă așa cu familia mea…”
Poate unele mămici vor spune că nu sunt la zi aceste gânduri ale sufletului meu, poate vreo idee o puteți adapta la nevoia și probleme cu care vă confruntați.
Domnul să vă ajute, El să vă binecuvânteze!
Cu foarte mult drag, sora voastră…
Fragment din volumul Simida Istrate, „Dumnezeu, Prietenul casei mele”: Editura Biblos, Cluj-Napoca, 2023