Autor: Dani Lela
Rugăciune:
- Mulțumește lui Dumnezeu pentru vârsta ta, și consideră un privilegiu faptul că trăiești.
- Mijlocește pentru trăirea unei vieți de calitate maximă.
…Noe a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu. (Geneza 6:8)
Răul va continua să încolțească mereu acolo unde vegherea dispare și chiar în urma unor experiențe remarcabile cu Dumnezeu, putem să cădem rușinos, târând după noi pe alții.
În mijlocul unei lumi care s-a degradat moral, spiritual și social, în mijlocul unor oameni care prin înstrăinarea de Dumnezeu s-au transformat în făpturi deformate genetic, într-o lume care și-a îngropat conștiința fără remediu, în mijlocul unor abuzuri și violențe fără egal, Noe apare ca un personaj căruia Dumnezeu îi acordă har.
Noe se remarcă prin dorința sinceră de a umbla cu Dumnezeu.
Auzi? Se poate! Chiar se poate să umbli cu Dumnezeu, în ciuda mediului toxic în care ne mișcăm zi de zi. Se poate să ai o familie care să te respecte și care să își păstreze valorile, chiar dacă presiunea din afară este teribil de mare.
Noe este omul care primește favoarea de a trece viu puntea dintre cele două lumi, peste un dezastru ce nu poate fi negat – potopul. Față-n față cu provocarea lui Dumnezeu de a construi o corabie, realizează că i se oferă șansa salvării. 100 de ani lucrează la un proiect ce trezește ironia și batjocura, ridiculizarea și ignoranța lumii de atunci și de azi.
Proiectul îl face celebru.
Devine un vestitor al salvării pe care nimeni nu este dispus să îl creadă.
Ascultarea până la ultimele detalii date de Dumnezeu este cheia succesului acestui bărbat.
Este un părinte fericit.
Nu reușește să adune vecinii alături de el, însă familia îi împărtășește visul și crede ceea ce pretinde că i-a vorbit Dumnezeu.
Cât de adâncă poate fi căderea spirituală, încât miracolul încolonării tuturor patrupedelor, al tuturor înaripatelor, al tuturor târâtoarelor să te lase rece și fără nici o reacție!
Toată propovăduirea lui Noe și tot proiectul părea desprins dintr-un circ amuzant, până într-o zi. Ziua în care miracolul a devenit vizibil din cer și de pe pământ, iar oamenii au căzut precum miriștea.
Noe leagă cele două lumi, plimbându-se cu un vapor uriaș manevrat din cer și rămâne personajul prin care Dumnezeu oferă lumii o nouă speranță. Noe face un salt uriaș peste moarte, pentru că Dumnezeu îi oferă acest privilegiu. Pășește într-o lume nouă, unde șansa unui început mai bun scade vizibil, pentru că trecerea dintr-o lume în alta urma să se facă mai târziu printr-o nouă naștere.
Noe poartă cu sine rămășițele unor obiceiuri care mai târziu îl surprind în imagini hidoase, pentru că apele nu pot spăla păcatele și nici alunga făpturile care au îndreptat mai târziu porcii la pieire.
Răul va continua să încolțească mereu acolo unde vegherea dispare, și chiar în urma unor experiențe remarcabile cu Dumnezeu, putem să cădem rușinos târând după noi pe alții.
Articol extras din volumul: Dani Lela, 365 de portrete biblice. Vechiul Testament, Editura Biblos, Cluj-Napoca.