(…) printre oaspeți era venită și una dintre rude despre care am aflat că ghicește. A început să le spună părinților mei că vor fi trași pe sfoară de unul dintre copii și s-a uitat direct la mine. A continuat să spună tuturor ce i se arată:
– Văd o aură roșie în jurul capului, dar la acest cavaler aura este în verde.
Apoi s-a aplecat asupra tatălui meu și, cu o voce ușor răgușită, i-a șoptit la ureche:
– Nu face parte din neamul nostru! Este adevărat?
Tata s-a uitat roată, după care a făcut ochii mari șuierând finuț printre dinți:
– Pssssst! și a dat ușor din cap, semn de încuviințare.
Ea a început să ridice volumul vocii și, cu o privire holbată, a continuat:
– Este peste el puterea numelui Răstignitului. În jurul lui este un cerc de foc ca un zid și n-o să-l poți struni la datinile și obiceiurile noastre.
Eu mă prefăceam că nu-s atent, dar în realitate, eram ochi și urechi la tot ce se vorbea sau se punea la cale. Tata, care se uită în altă parte să nu se înțeleagă că e vorba de mine, reveni direct, fără ocolișuri, de data asta dând cărțile pe față:
– Dar o să-l dăm noi pe brazdă prin descântece.
Vrăjitoarea sări ca friptă și făcu semn cu mâna, dezaprobator:
– Nu i se poate face absolut nimic! E cu pecete străină pe frunte, nu înțelegi? Pe ăștia nu-i mai poți suci în niciun fel! Să fie clar! Puterea noastră e mai mică, ca să nu zic că e nulă, împotriva acestor persoane…
Tatăl meu fiind ușor înfierbântat de vin, izbucni într-o melodie șătrărească, desigur, pentru a schimba subiectul. În momentele acelea, părul mi s-a făcut măciucă – o forță puternică a venit ca un vânt asupra mea. N-am mai stat. Am plecat imediat, pentru puțin timp, de la masă, dar când am revenit, discuțiile luaseră o cu totul altă turnură.
Fragment din volumul Copilul din cercul de foc
Recenzii
Nu există recenzii până acum.